Vanzatorul de iluzii

Vanzatorul de iluzii

I-am intalnit privirea plina de iubire,de tristetea despartirii noastre, pentru ultima data apoi am inceput sa alerg dominat in continuare de maretia cuvintelor ei.
Eram la inceputul acestui drum,la inceputul lumii,singur intr-un Univers necunoscut incat tot ce ma inconjura imi era ciudat de strain si de rece.
Disperarea ma incojura cu indarjire incat,daca as fi intins mana i-as fi putut simti consistenta,si as fi fost in stare sa o strang in pumnii mei inclestati.
Priveam luna palida cu nesat,cu o euforie nestatornica.
Incepuse sa adie vantul si se juca bland cu pletele mele, amintindu-mi de zilele frumoase.

----------------------------------------------------------

Viata mea se desfasura in continuare la fel de plictisitoare.Crescusem,aveam optsprezece ani dar uram aceasta varsta.Imi duceam zilele asemeni unui iluzionist oarecare,micul meu dar din nastere ma ajutase mult.

Cat de singur ma simt in aceasta mare de ganduri.In fiecare seara tristetile mele se astern incet pe o hartie ingalbenita de timp,pe care vantul le sufla transformandu-le in valuri si se sparg de tarmurile
oceanului infinit. Cat as vrea sa fiu si eu ca ele,sa pot saruta piatra rece,inumana...

Imi simt ochii ca de plumb,imi simt foamea pulsandu-mi cu fiecare scurgere a nisipului timpului iar ratiunea ma paraseste incetul cu incetul.
Imi lipsesc mangaierile pline de iubire,vorbele dulci ca mierea...In schimb am simtit din plin greutatile vietii apasandu-ma pe umeri ca o povara.
Ah,copile cu parul balai nu ma lasa sa-ti arat monstrul din mine,nu ma lasa sa-ti rapesc euforia vietii...Dar deja e prea tarziu.Simti coltii reci penetrandu-ti adanc pielea gatului,simti cum viata ta se scurge cu fiecare secunda iar monstrul din mine se calmeaza.
Am lasat incet acel trupusor firav sa-mi alunece din maini si am iesit din intuneric intrand in obscuritate.
Inca o zi din mizerabila mea existenta incheiata,inca o viata rupta din radacinile ei firesti...