POSEDATA DE DORINTA

Privesc peretele orange din fata mea cautand iesirea din imperiul de ganduri pe care l-am construit, sau ,cel putin, asa pare.Inchid ochii si imi inchipui scena sub talpile mele, lumina reflectoarelor ce imi lumineaza chipul, imi inchipui ca sunt invaluita de sunetul chitarilor si ca ma dezlantui in fata a mii de oameni care ma privesc...ne privesc...
Deschid ochii si constat cu dezamagire cum iluzia se pierde asemeni unui fum, imi aud respiratia tot mai puternic, imi simt mainile tremurand si realizez ca nu mai pot controla emotia; adrenalina si tristetea preiau controlul asupra corpului meu, un vis curge prin venele mele iar doua lacrimi amare si reci curg pe chipul meu pe jumatate in umbra.Vocea mea disperata tipa "Nu mai pot!Nu de data aceasta!Nu ii voi lasa!Jur!nu din nou!", mainile mele inclestate mi se prind de capul ce sta sa explodeze de atata mahnire.Ce am devenit?Ce au facut din mine?
Sufletul meu e pictat in culoarea cenusei din cauza timpului ce nu se mai intoarce,amintirile unui ideal imi bantuie mintea, alt ideal ocupandu-i locul si torturandu-ma acum.Ce am facut pentru a suferi atat?Dorinta arde in ochii mei ...sunt...posedada de acest tel de neatins, posedata de dorinta...