Nedumerirea :-?

O mica introducere in lumea aceasta :

- Cum sa i spun ca vreau sa fiu cu el ? Mie ca un frate . Dar simt ceva pentru el .

- Poi spunei direct . ce e greu ? uitate la mine . Eu o fac zilnic

- Da tu . Dar eu nu sunt tu . Si o sti prea bine . Nu am atata tupeu .

- Atunci lasama pe mine .

- Bine mersi !

- Nu ai pentru ce . doar pt asta sunt buni prieteni nu ?

Dupa 20 de minute :

- Gata . sa rezolvat . esti cu el . Cu multa placere !

- Mersi . Si ce a mia zis .

- Poi nu prea multe . Numai sa nu afle lumea .

- Ok asta o intelg

Defapt nu intelegeam si nici nu voi intelege niciodata . Adica ii era rusine cu mine sau de ce ? Sper sa aflu un raspuns cat de curand

In urmatoarea zii ne-am comportat normal pana ce am intart pe messenger si am vorbit si iar vorbit . era placerea noasta discutatul despre orice nu e important.

Am adormit linistita cu gandul la el . Un gand frumos pentru prima zi .

Ziua trecu usor . mai bine zis repede . Din nou pe messenger au inceput discutile nefolositoare. Am fost intrerupta de fratele meu Andrei care ma ‘’obligat,, sa il las pe el . Nu a durat mult si am intrat dinou pe el . Ma strafulgerat o intrebare :

- Nu mai bine am ramane doar prieteni ?

- Ha ? Cum ? Adia cum vrei tu .

- Te-ai suparat ?

- Nu !

- Da e clar . Scue !

- O sa iti explic luni .

- De ce luni ?

- Vei vedea . Ok !