Capitolul 2


 De ce nu apare ? Nu mai rezits nu trebuia sa il cred . Stiam ca minte doar ca il iubesc prea mult pentru al piede . Dar cu ce pret ? Ce rost are cand el isi bate joc de mine ?  Oare isi da seama cat sufar ? Nici nu cred ca si`a adus aminte de intalnirea noasta din aceasta seara . Daca nu apare in urmatoarele 20 de minute plec . PLEC !!  Dar ce se intampla cu mine ? De ce nu pot respira ....
   Am deschis ochii . Eram inconjurata de oameni care se holbau la mine  . Ce e cu mine . Am ceva pe fata ?  . Cum am ajuns aici ? Cine sunt ei . numai intrebari de genul asta imi treceau prin cap . Era prea mult .  Gata incetati . Opritiva. Nu mai suport  ! .
  - Bine ca te`ai trezit . Eu sunt Praisha . M`am ingirjorat pentru tine .
  - Cum am ajuns aici ? Si de ce erai ingrijorata pentru mine ?
  - Nimeni nu stie de unde esti . Asta speram sa ne`o spui tu . Te`am gasit pe o carare de langa casa mea . Vecini mei m`au ajutata sa te aduc aici .  Esti in Olanda .
 Olanda ? am auzit pe unde e dar nu mi`am inchipuit nici o data ca voi ajunge aici .  Am incercat sa ma ridic in picioare dar am fost oprita de aceea femeie , Praisha parca , . O durere groaznica imi trecea de la incheietura piciorului stang pana la abdomen . Nu mi`l puteam misca . Cum doamne ?
 -Cand te`am gasit erai plina de sange si cu piciorul intr-o pozitie nefireasca.
 - Dar cum am ajuns aici ? Ultima data eram in America pe banca din fata  primariei orasului  meu natal . Nu imi amintesc sa fi facut o calatorie pana aici . Dar cine ma aduc aici ? A fost oare teleportata ca in filmenele alea S.F. super enervate ? Neh nu prea cred . Dar oricum ceva sa intamplat .
 - Ar trebui sa te ducem acasa nu ?
- V`as cam ruga .  Daca se poate cad de repede posibil . Parinti mei cred ca sunt ingroziti de spaima .
 - Acum ma duc sa pregatesc totul pentru plecare.
  Am ramas singura in incaperea aceea goala . Era prea inspaimantator pentru mine . Avea doar un mic pat in care eram asezata eu si o noptiera prea  minuscula pentru ami aseza geanta care im mod fascinant a venit de o data cu mine trin ,, teleportarea ,, aia ciudata. Fara sa imi dau seama mi`am scapat oglinda micuta din geanta si m`am reflectat in ea . Era  o fata palida .cu ochii mari dar  ce doamne ? aveam ceva pe obraz . Am insfacat oglind prabusita pe gresia si mi`am aranjato in asa fel incat vedeam perfect acel semn ciudat de pe ograz . Era fascinant dar in acelai timp sinistru . Cum puteam sa merg normal pe strada fara ca cineva sa ma intrebe ce e cu el . Am incercat sa i sterg dar fata speranta . El a ramas acolo . De ce oare Praisha nu a zis nimic de el ? Poate nu l-a vazut . Neh imposibil , era prea evident . Poate nu a vrut sa am faca sa am simpt ciudat . Dar de ce nu ar faceo? doar nu imi era nimic . Gandurile mele au fost risipite atunci cand am auzit ca usa se deshide cu un scrantanit ascutit. Era tot femeia aceea Praisha cu acelasi zambet nevinovat ca prima oara cand am vaut-o , care ma facea sa par vurlerabila.
   - Totul e pregatiti . Plecam maine dimineata la prima ora . Ar fi bine sa te odihnesti . Va fi o calatorie lunga si obositoare . Dca ai nevoie de ceva te rog sa ma strigi . Eu sunt chiar in camera alaturata .
   - De fapt chiar am nevoie de ceva. Daca nu deranjez prea tare .
  - Nu sigur ca nu . Spune .
  - Mie cam foame  . Pe aici aveti ceva de mancare ?
  - Sigur acum iti aduc .
  -  Multumesc  !
 Si pleca . Fara sa zica altceva . Iar am ramas sngura in camera . Acum era umpik mai linistita pentru ca stiam ca voia ajunge acasa , Sau speram .  Imi aduse mancarea intr-o clipita . Erau niste sarmalute mici si dragalase. In aer se simptea mirosul acela placut al painii proaspat scoase din cuptor. Am amcat cu repeziciune dupa care m-am culcat pe spate si am inchis ochi . Credeam ca asa va trece ami usor timpul . Dar nici gand. Imi tot veneau in minte tot felul de lucruri . Ce  ma adus aici .? Cu ce scop ?  In sfarsit am adormit . Nu imi amintesc ce am visat pentru ca am fost trezita la ora 5 dimineaat de Praisha .
    Calatoria fu lunga dar insfarsit am ajuns acasa unde ma astepta mama cu bratele lan=rg deschise si inca o persoana . O nu era Erik . Cum doamne ? Nu pot sa dau ochii cu el . Nu dupa ce mi-a facut . Nu cu semnul asta ingrozitor pe fata . 


0 Pareri tiparite to "Capitolul 2"

Trimiteți un comentariu

comentarii ?