Cap . 8

- Ce vrei Damian ?
- Ce sa intamplat ? nu esti fericită să mă vezi ? pacat . mie mi-a fost foarte dor .
- Nu cred că am ce discuta cu tine . Pleaca . Lasa-ma in pace !
- Wow . Esti cam iritată astazi . Ai uitat cumva de zilele frumoase petrecute impreuna ?
- Zilele acelea au trecut . S-au dus ! Am trecut peste asta . Lasama in pace . Nu intelegi ?
- Bine ... bine ... plec . Dar o samai auzi tu de mine
- Sper sa nu !

   ***

   - Scuze ca nu am venit mai repede . A fost o coada ingrozitoare .
   - Nu`i nimic . Doar de acum inainte te rog să te grabesti .
   - Promit ! Acum hai sa uitam de ce sa intamplat . Sa te conduc acasa . Nu vrem sa mai patesti ceva .
   - Ha . Ha . Ha sti doar ca nu m-am speriat . am vrut doar sa plece .
   - Da da stiu . Vroiam doar sa te necajesc .
   şi ce frumos mă necăjea . Dragul de Erik . Făcea haz din toate paţanile mele. Uneori era amuzant. Cum era şi atunci . Abia aşteptam sa păţeasca şi el ceva ca să il pot necaji şi eu .

   - Si mai exact unde ai fost ? ; ma sperie mama .
   - Prin parc cu Erik . E vreo problema ?
   - Nu . Eram doar curioasa .
   Cred ca mama era cea mai curioasă persoană pe care am cunoscut-o . Dar şi cea mai de speriat . Intr-o clipa era serioasă in cealalta râdea de mama focului .

   - Vrei ceva de mâncare ?
   - Nu mersi ! Mi-a pierit pofta de mâncare când m-ai speriat .
   - Scuze !
   - Nu`i nimic . Oricum imi era destul de somn . Mă duc la culcare .
   - Cum adică te duci la culcare ? E doar ora 19 . Ai uitat că ai teme ?
   - Ca bine zici . Atunci ma pun la teme si dupa la somn .
   Eram in scaunul de la biroul meu roz bombon . Ochii aproape ca mi se inchideau , Eram pe punctul de a adormi . Si o si facusem .
   M-am trezit într-un loc straniu . Chiar straniu . Eram pe acoperisul unei case. Şi eram in cădere .........